Ce multi sunt!Acele persoane care ma iubesc,ma ajuta si imi fac bine..iar eu am uitat sa le spun „multumesc”..eu ajut si indragesc doar rahaturi de oameni care se folosesc de mine!
Si nu ma invat minte...si nu ma pot abtine..si continui sa ii ranesc sa pe cei care ma iubesc..si sa fiu ranita de cei care nu o fac.Jocul vietii..jocul mintii mele..care mi se intoarce in fiecare secunda..nu reusesc sa ma mai multumesca decat maimutele vicioase..numite si ele oameni.
Imi doresc sa ma pot apropia de cei care merita..sa plang pentru oameni valorosi..sa ii sprijin pe cei care au nevoie cu adevarat..sa le multumesc din suflet celor carora le pasa de mine...si sa ii scuip pe cei care nu merita.
Dar nu reusesc...oricat m-as stradui..nu pot juca corect decat atunci cand sufletul meu simte..si cu ce folos ca fac bine si ma port impecabil daca sunt rasplatita cu nepasare?si asa mai departe...
