Inca ma mai inalt..inca mai cad..inca mai cred ca nici un text nu ma va face sa devin sau sa reinvii.
Un moment profund..un film ce ma inconjoara de zambet..real sau nu.In mintea mea se plimba ceva neincetat..un gand sau un rahat de idee ce maine nu ii voi gasi sensul.
Scriu dar uit ce..si uite asa ajung sa scriu aberant si abstrct fara sa inteleg...fara sa intelegi..sau ce ai senzatia ca intelegi macar o idee din ce scriu?
Limbajul meu e pe intelesul celor ca mine...iar ca mine sunt putini de restul e plina lumea...
Mi-a dori da se auda tacerea...mi-as dori sa imi amintesc si cea mai mica farama din viata mea..si sa ma relaxez in bratele cuiva ce nu imi cere nimic.Nu mai pot oferi nimic...mi-am epuizat resursele...vreau sa pot sa fiu cine sunt in orice secunda...vreau sa fiu lasata sa fiu cine sunt..vicioasa si nepasatoare fara sa fiu considerata superficiala..
Vreau sa se inteleaga ca nu te las pentru ca subconstientul e temator si nu isi poate invinge frica de apropiere.
*Ma prefac ca nu imi pasa...si daca nu imi pasa..nimic nu ma mai afecteaza
