PIRUETA UNEI CALATORII

Stau pe un scaun inconfortabil,sunt intr-o tara straina unde vad doar mizerie,pancarde cu numa stalcite si verdeata,ce parca se intreaba:”ce caut eu in dezordinea asta?”...si imi este dor de tine..as spune-o tare si raspicat dar trezesc tot autocarul!
In boxe canta melodii „scartaite” ce imi ironizeaza imaginatia..iar pe trotuar stau doi gabori bulgari ce isi savureaza a 10-a tigara si se intreaba:”Frate mai dam o amenda...asa de plictiseala?”Urmeaza sa ajung in capitala Bulgariei...Sofia si instantaneu imi amintesc de acele versuri ce sunau cam asa:”Sofia your love is so divine..”Bla bla bla..as fi vrut sa stai langa mine…sa imi las capul pe umerii tai si sa ma ia un somn profund.
Dar am primit suficiente de la viata…ma multumesc ca esti in viata mea..si am reintalnit fericirea.
Strada s-a intunecat..mai vad doar cateva beculete in departare si panouri cu fete zamberete:”Come to PRACTIKER.You gone find how to spend your Money.”
Imi amintesc de tine..de cat de frumosi suntem impreuna..si ajung iar printre muntii Bulgariei..si imi strivesc imaginatia…si vad in jurul meu unii care se”tolanesc” si asculta radio,altcineva care canta despre”cluplul fara Nevoi”..altii dorm..iar eu nu reusesc altceva decat sa traiesc o senzatie aiurea..fuck!!

UN COLT AL FERICIRII

M-ai privit...m-ai intrebat...am acceptat...m-am uitat in ochii tai...si tu in ochii mei.Asa a inceput.Nu stiam ca fericirea e atat de intamplatoare si o poti gasi atunci cand ii uiti sensul si nu o mai cauti...
Orice ar fi parut joc pana atunci s-a sfarsit cand m-ai sarutat.Am privit prin tine si nu am mai vazut pe nimeni.Existai doar tu..mi-a fost frica sa privesc...dar ma priveai fix si imi dadeai o liniste neintalnita pana acum.Nu mi-a fost teama sa vin spre tine...nu am mai simtit acea teama ce ma arunca de fiecare data spre dezamagire.
M-am aruncat in bratele tale..si am simtit cum o simpla soapta ma poate aduce intr-o alta lume...una pe care nu o cunoasteam atat de bine:cea a fericirii...
Simt cum intregul meu univers s-a schimbat...nu mai pot fi cea de pana acum..mi-am invins teama de a rosti cuvinte ce sufletul meu le aduna...si simt ca pot lupta pentru ceea ce vreau oricat de greu va fi.Sufletul meu de piatra s-a sfaramat atunci cand te-am intalnit.
In ochii tai pot sa imi vad fiinta...prin zambetul tau imi distrug lacrimile si prin tine pot castiga ceea ce vreau cel mai mult de la viata:FERICIREA.

Idee de titlu..?

Inca ma mai inalt..inca mai cad..inca mai cred ca nici un text nu ma va face sa devin sau sa reinvii.
Un moment profund..un film ce ma inconjoara de zambet..real sau nu.In mintea mea se plimba ceva neincetat..un gand sau un rahat de idee ce maine nu ii voi gasi sensul.
Scriu dar uit ce..si uite asa ajung sa scriu aberant si abstrct fara sa inteleg...fara sa intelegi..sau ce ai senzatia ca intelegi macar o idee din ce scriu?
Limbajul meu e pe intelesul celor ca mine...iar ca mine sunt putini de restul e plina lumea...
Mi-a dori da se auda tacerea...mi-as dori sa imi amintesc si cea mai mica farama din viata mea..si sa ma relaxez in bratele cuiva ce nu imi cere nimic.Nu mai pot oferi nimic...mi-am epuizat resursele...vreau sa pot sa fiu cine sunt in orice secunda...vreau sa fiu lasata sa fiu cine sunt..vicioasa si nepasatoare fara sa fiu considerata superficiala..
Vreau sa se inteleaga ca nu te las pentru ca subconstientul e temator si nu isi poate invinge frica de apropiere.
*Ma prefac ca nu imi pasa...si daca nu imi pasa..nimic nu ma mai afecteaza