...watching how the human destroy all the good things...using the power...but what power?..power of the words...
Puterea unei linii melodice..a unei flori salbatice cu o frumusete rara..sau a unei constelatii nemaivazute.
Abisul ce va ramane mereu acolo asteptand prabusiri...asteptand intoarcerea la origini...
Acei ochi ce iti dau foc de fiecare data...dar pe care ii parasesti simtind ca aluneci mult prea adanc in universul lor...
Acel sentiment confuz ce nu te lasa sa iubesti...ce nu te lasa sa dai o sansa dar nici sa fii fericit..
Un nor de ploaie ce zdrobeste orice speranta ca fi din nou soare...desi soarele exista si dupa nori...el nu dispare..
Un sir lung de cuvinte pierdute candva pe limba..nespuse...zdrobite...
Acele cugetari vesnice despre dragoste ce ne mint...incoltind realitatea in care ne innecam zi de zi..
Cunoasterea de sine ce te face sa te crezi mai puternic pentru ca nu lasi ca nimic sa te atinga..dar slab atunci cand nu te mai poti iubi decat pe tine...
O forta ce vine de nicaieri si duce spre nicaieri pentru ca e incalcita in nesiguranta...
Rugaciunea spusa plangand..pe intuneric...ce iti da o putere invizibila de a dispera pana la epuizare..
Inima ce refuza sa creada..si mintea ce gandeste prea mult..prea adanc si infinge in inima o sulita ascutita a maniei...
O pauza ce o faci in speranta ca te vei regasi undeva unde va fi bine...dar fara sa incerci sa cauti binele decat in subconstient...in realitate ai temeri..
Siguranta ca vei putea trai asa mereu...in apasare si nepasare...
Iubirea continuu sa persiste in aceasta lume..desi o ignoram...o negam...o evitam..o blestemam...
Ura nu ne va aduce decat aripi frante si zbor in cadere...
Randuri scrise de un un sufet ce cauta ceva de negasit...
