Intuneric...o oglinda mare...un sunet ce nu il aud si o camera...sunt singura...oare???
Ecoul disperarii mele se simte in fiecare cuvant...in fiecare gest,in fiecare epitet cromatic si nesigur.As vrea sa ma meteamorfozez,pentru a nu ma mai vedea nimeni.Nu vreau sa mai las pe nimeni sa guste din mine ca si cum as face reclama la un produs care potoleste setea.Sunt ceea ce sunt,nu ma mai schimba...accepta-ma, asa cum sunt nu imi mai blestema viata cu nepasarea ta.Nu sunt un produs secon hand,nu sunt uzata,sunt intrega si am un suflet pe care tu...il nimicesti in fiecare secunda.
De ce scriu asta?De ce vreau ce nu pot avea?De ce fiecare respiratie de a ta e ca o blasfemie?De ce creierul meu refuza sa mai functioneze cand esti tu in preajma mea?
De ce?De aia...pentru ca asa vrei tu...si eu nu pot face nimic.Ma pierd,ma arunc in gol...dupa care(ce ironic) ma plang ca ma doare!Interzis,dar placut...permis dar prea obositor,ciudat dar ma simt bine,si vreau sa te intreb...m-am pierdut?Da prin cuvinte fara sens,aberatii cu folos pe care le simt atat de tare,pe care le traiesc atat de intens incat as vrea sa mor cand esti langa mine...doar sa simt ca ultimele secunde au fost alaturi de tine.
Ce carte...pe care nu pot sa o citesc...nu o inteleg,sunt disperata sa ma regasesc in ea,iubesc ceea ce nu inteleg.Dar cartea ta...da a TA!e plina de cinism si ipocrizie!
De ce traiesc intr-o lume mediocra?De ce trebuie sa ma prefac ca sunt si eu asa,pentru ce?Pentru a demonstra ca sunt puternica?Nu sunt,sunt foarte sensibila si fiecare joc il joc cu sufletul,dar se pare ca eu insumi sunt acel joc pe care tu l-ai stapanit,iar mie imi place ca tu ai iesit invingator!Si te vreau...si raman indurerata,viata e o mizerie...plina de metafore...
Citeste...si reseteaza-mi simturile!Dar toul ramane o enigma...descifreaz-o si ia-ma...asa cum sunt!
Ma vrei?
Niciodata!
"Nu dispera si maine e o zi!" Aristotel
skip to main |
skip to sidebar
