Intuneric...o oglinda mare...un sunet ce nu il aud si o camera...sunt singura...oare???
Ecoul disperarii mele se simte in fiecare cuvant...in fiecare gest,in fiecare epitet cromatic si nesigur.As vrea sa ma meteamorfozez,pentru a nu ma mai vedea nimeni.Nu vreau sa mai las pe nimeni sa guste din mine ca si cum as face reclama la un produs care potoleste setea.Sunt ceea ce sunt,nu ma mai schimba...accepta-ma, asa cum sunt nu imi mai blestema viata cu nepasarea ta.Nu sunt un produs secon hand,nu sunt uzata,sunt intrega si am un suflet pe care tu...il nimicesti in fiecare secunda.
De ce scriu asta?De ce vreau ce nu pot avea?De ce fiecare respiratie de a ta e ca o blasfemie?De ce creierul meu refuza sa mai functioneze cand esti tu in preajma mea?
De ce?De aia...pentru ca asa vrei tu...si eu nu pot face nimic.Ma pierd,ma arunc in gol...dupa care(ce ironic) ma plang ca ma doare!Interzis,dar placut...permis dar prea obositor,ciudat dar ma simt bine,si vreau sa te intreb...m-am pierdut?Da prin cuvinte fara sens,aberatii cu folos pe care le simt atat de tare,pe care le traiesc atat de intens incat as vrea sa mor cand esti langa mine...doar sa simt ca ultimele secunde au fost alaturi de tine.
Ce carte...pe care nu pot sa o citesc...nu o inteleg,sunt disperata sa ma regasesc in ea,iubesc ceea ce nu inteleg.Dar cartea ta...da a TA!e plina de cinism si ipocrizie!
De ce traiesc intr-o lume mediocra?De ce trebuie sa ma prefac ca sunt si eu asa,pentru ce?Pentru a demonstra ca sunt puternica?Nu sunt,sunt foarte sensibila si fiecare joc il joc cu sufletul,dar se pare ca eu insumi sunt acel joc pe care tu l-ai stapanit,iar mie imi place ca tu ai iesit invingator!Si te vreau...si raman indurerata,viata e o mizerie...plina de metafore...
Citeste...si reseteaza-mi simturile!Dar toul ramane o enigma...descifreaz-o si ia-ma...asa cum sunt!
Ma vrei?
Niciodata!
"Nu dispera si maine e o zi!" Aristotel
luni, 18 februarie 2008
sâmbătă, 16 februarie 2008
TABLOU NETERMINAT
De fiecare data cand ma gandesc la diverse lucruri,rasuna in mintea mea ca un ecou indepartat o intrebare:De ce nu?
De ce nu putem fi iubiti la maxim,fara influienta,fara regrete,fara interese,fara sa programam fiecare miscare,fiecare pas?
De ce nu putem avea un prieten care sa nu ne judece,sa nu ne influienteze,care sa bea cu noi,sa se distreze cu noi dar care sa asculte tot ceea ce noi ne dorim sa spunem?
De ce unii nu ne inteleg atunci cand spunem NU?De ce insista,de ce ne obliga uneori sa facem ceea ce chiar nu ne dorim?
De ce nu putem fi fericiti?De ce fiecare obstacol in viata e mai greu,fiecare piedica te face mai puternic,si fiecare dezamagire mai....ocupat!
Mi-as fi dorit sa stiu ce sa raspund.
Mi-as mai dorit sa nu te fi intalnit,sa fiu singura,fara tine...fara nimeni.Caci iubirea ne face sa fim idioti si cel mai penibil si dureros e atunci cand celalaLt te vede ca pe un joc...un puzzle,pe care il constrieste cu rabdare dupa care il ignora.
Insa te-am intalnit...fara sa programez asta,fara sa am habar ca tu vei veni.Cine credea ca cerul e atat de periculos?
Cine ar fi stiut ca nu te mai pot lasa?
Nimeni....doar eu am cazut din nou in ocean...AJUTOR!!!
De ce nu putem fi iubiti la maxim,fara influienta,fara regrete,fara interese,fara sa programam fiecare miscare,fiecare pas?
De ce nu putem avea un prieten care sa nu ne judece,sa nu ne influienteze,care sa bea cu noi,sa se distreze cu noi dar care sa asculte tot ceea ce noi ne dorim sa spunem?
De ce unii nu ne inteleg atunci cand spunem NU?De ce insista,de ce ne obliga uneori sa facem ceea ce chiar nu ne dorim?
De ce nu putem fi fericiti?De ce fiecare obstacol in viata e mai greu,fiecare piedica te face mai puternic,si fiecare dezamagire mai....ocupat!
Mi-as fi dorit sa stiu ce sa raspund.
Mi-as mai dorit sa nu te fi intalnit,sa fiu singura,fara tine...fara nimeni.Caci iubirea ne face sa fim idioti si cel mai penibil si dureros e atunci cand celalaLt te vede ca pe un joc...un puzzle,pe care il constrieste cu rabdare dupa care il ignora.
Insa te-am intalnit...fara sa programez asta,fara sa am habar ca tu vei veni.Cine credea ca cerul e atat de periculos?
Cine ar fi stiut ca nu te mai pot lasa?
Nimeni....doar eu am cazut din nou in ocean...AJUTOR!!!
joi, 7 februarie 2008
Mai mult...mai mult...fara punct...si de la capat!!
Viata!O enigma fatala,din care nu poti iesi,pe care nu o poti cuceri...te prosteste non stop,si cazi...fara sa iti dai seama cum te pacaleste,cum te ataca cand esti cel mai fericit...si tu...naiv...crezi ca viata e a ta!!
Cum poate sa fie a ta daca nu tu ai creeat-o...tu esti doar un posesor de semne ridicol,care este batjocorit de ...viata..da..absurd...bizar...penibil...dar...dar...provocator.
Fiecare zi,fiecare minut e o provocare pentru mine,un vulcan gata sa erupa,dar eu...tupeista de mine...stau chiar in fata lui,asteptand momentul,fara sa imi dau seama ca o sa pic in propria mea capcana.Inca nu am picat dar o sa pic...caci asa se intampla cand te crezi tare...,mare ti-o iei mai rau ca niciodata,dar eu astept...pana atunci profit din plin de viata mea...frumoasa,nu stiu daca e, dar asa imi place sa cred ca viata mea chiar e frumoasa,chiar daca nu e asa.
Nici urata nu este ...am tot ce vreau si o sa am mereu tot ce vreau pentru ca vreau si stiu ce vreau!Nimic nu e imposibil!Daca vezi imposibilul atunci el exista, dar atata timp cat eu ma lupt cu imposibilul...totul pentru mine e posibil,totul e permis.Ce ma joc cu...cuvintele!!
Vreau atat de multe de la viata...si ma lupt zi de zi sa obtin ceea ce vreau fara sa imi dau seama ca Cel cu coarne isi baga tot mai mult nasul in lucrurile mele,fara sa le domine,dar ma ispiteste...si ispita pentru mine e placere...tot ce e riscant e captivant,tot ce e placere e durere!
Imi place sa ma joc cu viata mea,sa o provoc,sa pierd sa pariez si sa castig...imi place tot ce e pamantesc,desi stiu ca durerea e cea care ma distruge,dar pentru mine durerea e un joc...UN JOC PE CARE MEREU IL VOI CASTIGA!
Cum poate sa fie a ta daca nu tu ai creeat-o...tu esti doar un posesor de semne ridicol,care este batjocorit de ...viata..da..absurd...bizar...penibil...dar...dar...provocator.
Fiecare zi,fiecare minut e o provocare pentru mine,un vulcan gata sa erupa,dar eu...tupeista de mine...stau chiar in fata lui,asteptand momentul,fara sa imi dau seama ca o sa pic in propria mea capcana.Inca nu am picat dar o sa pic...caci asa se intampla cand te crezi tare...,mare ti-o iei mai rau ca niciodata,dar eu astept...pana atunci profit din plin de viata mea...frumoasa,nu stiu daca e, dar asa imi place sa cred ca viata mea chiar e frumoasa,chiar daca nu e asa.
Nici urata nu este ...am tot ce vreau si o sa am mereu tot ce vreau pentru ca vreau si stiu ce vreau!Nimic nu e imposibil!Daca vezi imposibilul atunci el exista, dar atata timp cat eu ma lupt cu imposibilul...totul pentru mine e posibil,totul e permis.Ce ma joc cu...cuvintele!!
Vreau atat de multe de la viata...si ma lupt zi de zi sa obtin ceea ce vreau fara sa imi dau seama ca Cel cu coarne isi baga tot mai mult nasul in lucrurile mele,fara sa le domine,dar ma ispiteste...si ispita pentru mine e placere...tot ce e riscant e captivant,tot ce e placere e durere!
Imi place sa ma joc cu viata mea,sa o provoc,sa pierd sa pariez si sa castig...imi place tot ce e pamantesc,desi stiu ca durerea e cea care ma distruge,dar pentru mine durerea e un joc...UN JOC PE CARE MEREU IL VOI CASTIGA!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
